Destul de ciudat in Cismigiu
Posted: 08/08/2011 Filed under: dincolo de stiri, funny, Romania | Tags: a doua, a treia, Bucharest, Bucuresti, casetofon, clip, dance, farsa, filmat, funny, movie, mustaceala, mustacit, muzica, parcul Cismigiu, pe banci, pe mese, pe vremea mea, pensie, pensionare, poze, tineret, TV, varsta, video, virsta, weird 3 Comments »Se facea ca traversam parcul Cismigiu. Bucuresti, Romania. Si ce-mi vad ochii?
Doua persoane trecute de prima tinerete cocotate pe banci. Spooky! Hai, nu mai faceti pe grozavii, nu vezi asa ceva zilnic.
As zice ca e ceva farsa care urmeaza sa apara la vreo televiziune. Sansele sunt de peste 99% mai ales ca in preajma era si o camera TV (o vedeti in spate, daca priviti cu atentie).
Oricum, vesnicii cetateni indignati nu au lipsit. Acuma ce sa zic… sa fi fost si ei platiti? Pareau naturali.
Partea care ma face pe mine sa mustacesc e ca subiectilor filmuletului nu li se poate servi clasica “Dom’le ce a ajuns si tineretul de astazi! Pe vremea mea…”
Uf! Am vazut prima data filmuletul si nu am bagat de seama camera de filmat. Cu textul ai rupt toata vraja momentului. Era cat pe ce sa scriu ca sunt frumosi si plini de viata, ca ar fi in stare sa se si sarute in ploaie.
Fleosc!
@ teo
Fleosc
) . Ideea e ca scriu ceea ce vad si cred. Cum ar fi fost faptul sa scriu o poveste calduta fara sa observ camera? La urma urmelor, poate camera era acolo din intimplare si sta in picioare prima ta impresie. Ce sanse sunt? Sub 1%, asa cum am zis 
. Las’ ca gasesc alte chestii pentru asteptarile astea 
)))) . Insa nu e cazul sa mint
Uf (din nou). Am mai încercat să răspund aseară dar ori mi-a crăpat mie netul ori ţie blogul, că văd că nu s-a postat.
Hai să nu ne înţelegem greşit. Te citesc deja de mai bine de un an şi motivele sunt cam pe la egalitate de puncte: 1. Că scrii ce mă interesează; 2. Că o ţii tot timpul pe a’ dreaptă (şi echidistantă).
“Cum ar fi fost faptul sa scriu o poveste calduta”. N-am asemenea “aşteptări”. La cât m-a tăbăcit deja viaţa, în momentul de faţă conţin mai mult reumatism decât romantism, aşa că (pentru mine) nu merită să pierzi vremea. Dacă găseşti ceva haios, nu zic nu.
E bine ce ai scris acum. Atâta că sunt mai repezită din fire, am rămas blocată pe prima fază şi m-am entuziasmat de ideea că în tot jegul uman care ne cotropeşte, mai sunt şi oameni care nu au omorât copilul din ei. Din păcate am văzut doar ce era in faţa ta, pierzând tocmai detaliul din spate. Adică cel care face diferenţa. Repet: prima data am văzut filmuleţul şi când am citit m-am simţit cam ca şi copilul care rămâne fără jucăria cea nouă. Probabil şi reacţia a fost de aceeaşi manieră. Scuze