S-auzim de bine!

Asa suna salutul cu care Neculai Constantin Munteanu isi incheia emisiunile, pe vremuri, la radio Europa Libera. E bine, il puteti citi in revista Formula As (cu toate ca v-as recomanda sa cititi revista doar daca sunteti pasionati de “terapii naturiste”, “pisicute si catelusi”, vedete decazute sau manastiri, soboruri, calugari si arhimandriti). Cam subtire ca editorialist, NCM, parerea mea

M-a socat o chestie vazuta zilele trecute la metrou, in statia Piata Unirii 1. Erau doi turisti straini (un el si o ea, cam la 55-60 de ani) care nu stiau cum sa ajunga la cealalta magistrala de metrou, M2. Se vedea de la o posta ca sunt straini: aparate foto de git si “cu totul alt stil”. Polonezi sau cehi dupa accent, daca auzul meu nu da rateuri.

Ca majoritatea est-europenilor au intrebat un trecator. Asta n-a stiut sa-i ajute asa ca tocmai compilam ideea sa-i ajut eu (era in mers rapid faza). Metroul din Bucuresti si-a imbunatatit mult “semnalizarea” in ultimii 3 ani insa e departe inca de o chestie civilizata. Totusi, dupa mii de autocolante rupte cu “Va rugam stationati pe partea dreapta” acum vezi destul de rar tarani care blocheaza benzile rulante de la metrou. Mai sunt si alte chestii pozitive.

Si unde nu-mi sare un agent de paza “Scorseze” si ii intreaba in engleza daca ii poate ajuta cu ceva. Stiti genul “agent de paza”, ii vedeti in orice banca sau farmacie. Le explica rapid turistilor si isi vede de treaba lui. Pacat ca nu i-am facut poza agentului respectiv.

Marturisesc, cu rusine, ca nu ma asteptam sa intilnesc IN VIATA MEA un agent de paza care sa stie engleza. Si care sa ajute fara sa i se solicite treaba asta, lucru rar in Romania.

Iar acum sa purcedem spre subiet.

Unu la mina: Gestul agentului Scorseze mi se pare interesant avind in vedere faptul ca in Romania (in Europa de Est, de fapt) oamenii nu au incredere in autoritati, in purtatorii de uniforma (Scorseze e companie privata dar asta nu schimba cu nimic ceea ce povestesc. E agent de paza la metrou, serviciu de transport public).

Motivele sunt profunde si in mare parte intemeiate. Le impartasesc si eu, ca sa fiu sincer. Romanul de rind are atitea probleme cu statul incit nu-i mai arde sa ii solicite ceva vreunui reprezentant al sau. Asta vine din cultura civica.

In tarile occidentale bugetarii – sau angajatii din sectorul public – sunt ceea ce se cheama “public servant”. Adica slujitor/servitor al publicului. Click aici pentru destule detalii. In Romania, baietii si fetele din tot felul de institutii publice – gen administratia fiscala sau primarii, lista e deschisa – traiesc cu impresia ca fac un favor cuiva facindu-si treaba pentru care isi iau salariul.

Evident, nu rateaza nici o ocazie sa dea o limba in fund sefilor pe care ii percep ca patroni. Fara sa realizeze ca patronii (doar mie mi se pare ciudat?) sunt contribuabilii care isi platesc darile ca ei sa-si ia salariile la timp.

Doi la mina: Tot zilele astea am vazut in centrul Bucurestiului, pe bulevardul Magheru, un grup de turisti care cereau indicatii din partea unor politisti. Politisti care i-au ajutat pentru ca intelegeau ce erau intrebati si au putut comunica cu respectivii. Nu stiu in ce limba.

Colac peste pupaza, miercuri sau joi am citit despre politistii din India care trebuie sa mearga la sala de forta pentru a avea tinuta si o buna forma fizica. Moment in care mi-am amintit “pai, stai asa, la noi chestia asta e de mult”.

Nu zic ca nu sunt destule uscaturi si ca nu o sa te intilnesti cu destule cazuri de coruptie insa, parerea mea, “Internele” s-au schimbat mult in ultimii ani. Nu mai vezi burti si cefe late, ca pe la mijlocul anilor ’90. Si cred ca se gasesc destui care sa te ajute daca ai o problema. Cunosc cel putin o persoana care ma poate contrazice cu argumente la chestia asta in urma experientelor traite cu politistii in ultimele 2 luni . Asa ca…imi asum riscul.

Hoooo, nu laud Politia sau Jandarmeria. Doar ca, asta e adevarul, s-au schimbat. Politia romana are blog (de anunturi, daca ma intrebati pe mine. Deci, da, nu-i laud), canal pe Youtube, conturi pe Facebook si Twitter. Recunoasteti, nu e politia aia cu care suntem obisnuiti.

Asta ca sa nu mai zic ca acum vreo 2-3 saptamini un politist l-a oprit pe fostul mare jucator de fotbal, Gheorghe (Gica) Popescu, i-a suspendat permisul si l-a amendat pentru ca circula cu peste 100 de km/h. Cu masina circula, edident. Altfel am fi avut record mondial. La sprint, indiferent ce distanta.

Fara sa se gindeasca politistul (imi place mie sa cred) ca l-ar putea ierta pe vedetul Popescu in schimbul unui autograf si a unor banisori cu care sa-i ia nevestei niste cizme ca tocmai vine iarna si nu mai scapa de gura ei. Eu, daca as fi seful lui, i-as da o prima de 25% din salariu. Sa aiba de o pereche de cizme pentru sotie si de-o pizza cu familia.

Daca nimeni nu il lauda, daca nu ia si el un premiu ca sa-i inchida gura sotiei (“Popeasca de la 4 are cizme mai scumpe decit mine! Si uite ce masina si-au luat. Ca sa nu mai zic ca concediul lor nici nu se compara cu al nostru! Cum sa mai ies eu in scara blocului? Vrei sa rida toate de mine??”) de ce ar da cu piciorul la o spaga de 100 de euro data viitoare?

Repet, nu laud pe nimeni. Doar ca lumea se schimba si mi-e ca nu observam.

Trei la mina: Romania e inundata de stiri negative. Nu zic ca nu sunt nenumarate (mai mult decit destule) lucruri care nu merg cum trebuie. Da, lucrurile astea trebuie zise cu voce tare. Insa nu pot sa cred ca nu se intimpla nimic bun.

Nu prea aveti de unde sa stiti, insa in timpul celui de-al doilea razboi mondial (WW II) BBC avea un fel de rubrica in buletinele de stiri pentru a ridica moralul. “And now, the good news…” era anuntul la radio. Dupa tot felul de catastrofe, morti, bombardamente si lupte pierdute la un moment dat oamenii erau informati si despre lucruri pentru care viata merita traita. Poate n-ar fi rea o idee de genul asta.

---