Oameni mici si oameni mari. De poveste
Traiesc o oarecare frustrare in calitatea mea de angajat al Societatii Romane de Radio (SRR). Toti imi dau in cap si nu ma apara nimeni. O sa incerc sa ma apar singur pentru ca nu costa nimic.
In Consiliul de Administratie al SRR sunt, pe linga reprezentantii partidelor, al presedintiei, al guvernului, doi reprezentanti ai salariatilor.
Foarte bine, o sa ziceti, sa fie reprezentati si cei cu sapa nu doar cei cu mapa. Numele lor e (alfabetic) Hossu Bogdan – in timpul liber si presedinte al confederatiei sindicale Cartel Alfa – si Moise Adrian.
In luna mai, anul de gratie 2011, am facut o solicitare scrisa catre Hossu Bogdan. Am si eu o problema si sunt salariat al SRR. Probabil sunt un bou insa s-ar putea (de dragul teoriei) sa nu fiu. Am o problema asa ca cui pot sa ma adresez? L-am sunat pe Dumnezeu (numarul de Orange) si avea inchis.
Nici pina azi nu mi-a raspuns la solocitare. Hossu. Bogdan Hossu. Stati asa; nu e ca mi-a raspuns ca nu am dreptate sau ca sunt un idiot. Nu mi-a raspuns pur si simplu. Reprezentantul salariatilor in Consiliul de Administratie al Societatii Romane de Radio.
Poate ca n-am fost inspirat apelind la Hossu Bogdan. Ar mai fi sansa sa ma bage in seama Moise Adrian. O sa incerc si la el insa ma asteptam ca omul caruia i-am dat votul sa ma reprezinte. Stiu ca ma repet insa Hossu Bogdan imi reprezinta interesele in Consiliul de Administratie pe baza mandatului pe care l-a primit si prin votul meu. Plus al celorlati vreo 500 de oameni care l-au votat. Noi, daca avem probleme, la cine sa mergem sa sesizam?
Nu i-am cerut in solicitare sa o angajeze pe mama si sa incalce legea. I-am cerut doar sa-mi spuna ce s-a discutat in Consiliul de Administratie legat de o tema care ma pasioneaza. Putea sa ma anunte ca nu am dreptul sa stiu (poate in Consiliul de Administratie al SRR se discuta chestii legate de siguranta nationala si – asta e – n-am certificat ORNIS. Sau poate se fac mari afaceri cu tehnica nucleara sensibila, droguri?) si asta era.
Stiti cum e cind ti se raspunde ca nu ai dreptul de a afla informatiile pe care le soliciti? Te impaci cu gindul, asta e, si te consolezi cu ideea. Sau cauti alte cai pentru a-ti apara dreptatea pe care crezi ca o ai. Dar cind nici macar nu ti se raspunde ce poti sa faci?
Eu, ca om mic si cu drepturi interpretabile, ce mai pot sa fac? Am si eu o problema si nu ma baga nimeni in seama. Sper sa nu trebuiasca sa ajung in situatia de a impusca oameni ca sa se afle ca am si eu o solicitare.
Ma gindesc sa mai incerc o solicitare la Moise Adrian. L-am votat pe Hossu Bogdan pentru locurile salariatilor in Consiliul de Administratie al SRR si mi-am inchipuit ca ma va reprezenta. Si ca nu ar fi deplasat sa-mi raspunda la o solicitare. Ar fi usor sa cad in patetisme de pensionar de genul “n-o sa-l mai votez”. Cu siguranta o sa ma gindesc bine ce a facut PENTRU MINE in mandatul pe care i l-am dat.
Parca exista o lege care spune ca exista un anume termen in care o institutie publica trebuie sa iti raspunda la solicitare, indiferent ca da sau ba. Poate ar fi indicat sa ii amintesti respectivului domn cu citatul din Monitor pe masa.
Sau sa-ti strangi fanii, sa puna de-o petitie
@teo
Eh, eu vorbeam de dreptate, onoare, corectitudine, amabilitate, reprezentare; nu de termene legale sau de legislatie. Habar nu am cum e legislatia si n-am timp sa ma pregatesc la nivelul unui avocat. Nici chef, fie vorba intre noi. Nu cred ca e o surpriza pentru cineva din Romania faptul ca “aplicarea legii” nu e acelasi lucru cu dreptatea (God! ce populist pot fi uneori).
Fani nu am pentru ca nu sunt vedeta (nici in fapt si nici daca studiezi fluturasul de salariu) si nici n-o sa devin. Pentru ca nu ma intereseaza.
Sunt doar un omulet care lucreaza incercind sa-si faca treaba cit mai bine. Si constient de faptul ca sunt platit din bani publici. Daca as trage mita de coada nu mi-as inchipui ca pacalesc statul hraparet, corupt si cu legi…. ciudate, sa zic asa… si nici pe “politicienii nesimtiti”. Sau ca pacalesc guvernul…. (aici puteti adauga, dupa pofta, Roman, Stolojan, Vacaroiu, Ciorbea, Vasile, Isarescu, Nastase, Tariceanu, Boc).
Intr-o astfel de situatie tragica as fi mai mult decit constient ca fur o familie de someri care-si platesc taxa radio-TV sau o pensionara din virful muntelui care-si plateste si ea taxa radio. Pe cei care-si platesc taxele si impozitele, “contribuabil” cum li se spune.
Genul asta de persoane nu au nici cunostintele necesare, nici banii si nici timpul sa umble cu cereri de scutire pe la sediile din orase s.a.m.d. Taxarea inversa a TVA sau returnarea TVA nu cred ca sunt notiuni accesibile omului de rind.
Ar fi fost de mult bogati daca ar fi avut cunostintele si disponibilitatile astea. Mi-ar fi jena sa fur astfel de persoane, sa fiu cinstit. Sper.
Petitii? Adica hirtii?? Pai tocmai am remarcat (oameni mici si Oameni Mari) faptul ca nu au nici un efect.
Tocmai am citit ca o sa va alegeti cu management privat, selectat prin licitatie internationala. Basca faptul ca e necesara experienta minima in domeniu de 5 ani. Presupun ca oamenii mari nu or sa aiba ocazia sa abordeze problema din perspectiva privata. Sa speram ca lucrurile sunt pe calea cea buna.
@ teo
Eu sunt in concediu, deci sunt pe linga. Oricum, unde ai citit? Eu nu am gasit. Sa speram ca lucrurile…. dar tare ma indoiesc.
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-10047963-propunerea-modificare-legii-srr-srtv-adoptata-tacit-camera-deputatilor.htm
@ teo
Atita vreme cit Senatul e camera decizionala (daca citesti stirea) ceea ce se discuta, chiar adopta, in Camera Deputatilor e doar o chestie orientativa.
Si mai distractiv in Romania. Chiar daca trece de ambele camere, o lege nu e mereu promulgata (ceea ce nu e neaparat rau) sau daca e promulgata poate fi dat un alt normativ care amina aplicarea ori efectele legii. Asta ca sa nu intru in fineturi de genul “norme de aplicare”.
Exemplele de care imi amintesc cel mai usor sunt legile cu reducerea TVA la alimente si cea cu majorarea salariilor profesorilor (60% parca, din 2008). Asa ca…povesti.
@ administrator
Am citit-o, dar mi-am zis ca daca tot se bate atata moneda pe adusul managerilor din mediul privat si competitiv in companiile de stat din care s-a supt si ultima picatura de sange, iaca, rasare soarele si pe strada voastra.
Ce sa-mi faci? Asa sunt eu, bolnava de optimism cronic. Stiu, i se mai poate spune si inconstienta. Se pare ca tu esti un optimist bine informat, adica un pesimist