Africa Asia calatorie China demografie dincolo de stiri economie explorer finante funny GUEST POST Jihad? mass-media politia sunetelor Romania tehnologie transport www

Weirdaciune dimboviteana


In scurta, ciudata si inegalabila mea trecere temporara prin China (dovada ca prestez pe un blog in al carui nume apare China) m-a surprins o chestie.

Faptul ca in toate orasele am intilnit proprietari de afaceri (IMM-isti, cum le-ar zice cineva) care locuiau in afacere. Explicatii sunt usor de gasit insa cred ca sunt doar partiale.

Imi inchipui ca stiti genul de afacere coafor la parterul unui bloc, farmacie sau “minimarket”. Adica greu faci 300 de metri intr-un oras din Romania fara sa intilnesti o dentistarie, un magazinas gen chiosc, o farmacie, un coafor, o sucursala de banca.

Magazinase, saloane de masaj, tutungerii intilnesti foarte des in orice oras din China. In mod ciudat coafoarele sunt mult mai rare. Cabinetele stomatologice practic nu exista. Nu-mi dau seama de ce pentru ca in Romania par vitale.

Undeva pe la 8 seara, cei care muncesc in locatia respectiva isi intind un fel de paturi de camping si se pun pe uitat la TV. Sau se dau pe net. Si gatirea mincarii se produce in strada si in magazinas motiv de oripilare pentru “occidentali”.

Eu n-am apucat sa ma oripilez, nu-mi sta in fire, insa de mirat m-am mirat. Inchipuiti-va cel mai apropiat chiosculet de dumneavoastra in care sa traiasca (lucrind, mincind si dormind) o familie de 3-4 persoane. El, ea, poate ceva bunici si unul-doi copii. Pe 10-15 metri patrati.

De la spalat haine, gatit, mincat, vinzare, dormit… totul se petrece acolo. Explicatiile ar fi multe. Preturile locuintelor si chiriile sunt cu mult mai mari in China (in conitii echivalente social) fata de cele din Romania. Care nu e o tara ieftina daca o comparam cu celelalte colege de UE. Ma rog, nu e neapart scumpa dar salariile sunt mai mici.

Nu am reusit sa-mi dau seama daca locuitul in magazinas in China e o chestie de diferenta culturala sau o adaptare/acceptare sociala din motive economice. Cert e ca e foarte raspindita.

M-a surprins din cauza ca in Romania nu se obisnuieste. Asa imi inchipuiam eu pina zilele trecute cind am trecut pe Bulevardul Regele Ferdinand din Bucuresti.

Nu-mi dau seama unde gateste sau macar maninca patronul din imagini, insa mi se pare o persoana cu nervii tari. Sau intr-o situatie suficient de dificila ca sa-l oblige la un astfel living

Advertisements

2 Comments on “Weirdaciune dimboviteana”

  1. Am vazut pe usa “stabilimentului” un numar de telefon pentru urgente. Poate o fi cel ce raspunde la el pe timp de noapte si trebuie omul sa-si omoare timpul cu ceva. Ca daca ar sta doar sa admire decorul, cred ca ar lua-o razna.

    Cat despre tunsatorii in China, in vecini aveam vreo 5, pe o lungime de vreo 200 de metri. La ei se merge pe principiul “strada unde se…”. La mine se tundea. Am mai povestit pe undeva cum se copiaza intre ei si-si fac o concurent[ de scapa cine poate.

    Cu dintarasii e alta poveste. In Hangzhou era un singur cabinet, frecventat in principal de expati. Chinezii, cel putin cei de la oras, nu stiu de notiunea de cabinet medical sau de dispensar. Ei au unul si bun, spitalul. Prima data cand unul dintre colegi a zis ca trebui sa mearga la spital, mi-am facut griji pentru el. Cand mi-a zis ca are doar o raceala, mi-am dat seama ca asa e practica pe la ei.

    • @ Teo

      Nu prea sta in picioare teoria cu “responsabil tura non-stop”. Peste 90 la suta dintre “servicii funerare” au un numar de telefon pentru non-stop. N-am mai vazut insa oameni care sa stea acolo noaptea. Mie mi s-a parut ca e casa lui in care si-a facut firma si “show room” si… asta e.

      Altfel se pare ca se fac bani frumosi in domeniu. Cel putin unii. Intr-o vreme treceam zilnic pe linga doua sedii ale firmei de “protocol” (mortuar, cu toate ca nu aparea) Stoica & Asociatii. Unul dintre sedii era pe Stefan cel Mare iar celalat, o vila mare, pe calea Dorobantilor sau pe strada Polona, nu mai retin.

      Cred ca aproape ai putea cumpara Pelesul din banii de pe cele doua sedii (la vreo 100 de metri unul de altul). Asta ca sa nu mai zic ce dube si masini erau in fata sediilor.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s