Africa Asia calatorie China demografie dincolo de stiri economie explorer finante funny GUEST POST Jihad? mass-media politia sunetelor Romania tehnologie transport www

Proba la cui


Frumusetea e in ochii celui care priveste. Din destul de multe motive mie imi plac plaiurile Maramuresului. Prin sudul Romaniei cind cineva zice Sighetu-Marmatiei, Satu Mare sau Baia Mare se simte deosebit de spiritual (nu chiar toata lumea, dar destui) adaugind “unde se agata harta in cui”.

Ei bine, exista un loc interesant chiar si deasupra acestor localitati (pe harta): Poienile de sub munte, Maramures.

E cea mai mare localitate din Romania cu populatie de nationalitate ucraineana. Peste 10 mii de locuitori are comuna, 96-97% fiind ucraineni. E aproape ca si cum nu te-ai mai afla in Romania.

Dupa Poienile de sub munte e doar munte si padure (vreo 20 de kilometri) si apoi Ucraina. Bine, toti la Poienile de sub munte (Poliani – Поляни) vorbesc si limba romana (asa ca nu va sfiiti sa-i vizitati, nu o sa aveti probleme de comunicare).



Pentru ca tot urmeaza Craciunul pe stil/rit vechi (in Maramures e denumit Craciunul ucrainenan
) am dat si eu o raita prin zona.

Banuielile mele s-au confirmat. Si ucrainenii si sirbii si rusii (si la manastirile de la Athos) Craciunul sarbatorit pe data de 7 ianuarie (ajunul e pe 6) e de STIL vechi si nu de RIT vechi. Dupa cum am mai zis.

Deci am verificat cuiul hartii si de sub si de deasupra si se tine bine. Mi-am amintit – cu ocazia asta – de credinta adinc inradacinata in mai toata Romania ca Maramuresul si Tara Oasului sunt aceeasi apa si pamint. Privind de la Craiova, Constanta, Iasi, Brasov sau chiar Cluj se prea poate. E exact aceeai poveste ca in cazul confuziei Bucharest/Budapest cind te uiti spre rasarit de pe la Londra, Paris, New York sau Brasilia. Ce mi-e una, ce mi-e alta?

O alta chestie draguta e “am fost in Maramures”. Peste 90% dintre cei care “au fost in Maramures” vad cimitirul vesel de la Sapinta, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu-Marmatiei, Muzeul maririlor de la Moisei (eventual) si, daca mai e timp, manastirea de la Rohia. Dupa care:”am fost in Maramures”.

E ca si cum “am fost in Romania” vazind Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului), mincind o omleta pe Valea Prahovei/Poiana Brasov, cumparind un suvenir cu Dracula/Transylvania si vazind monumentele lui Brincusi de la Tirgu-Jiu. Ma rog, poate exagerez o idee, dar la fel cum un chinez nu o sa inteleaga nimic din Romania mincind si facind poze in 3-4 locuri turistice nici un tirist roman nu intelege nimic din ce e de fat Maramuresul.

Fiecare cu piticii lui. Insa confuzia asta cu stil si rit vechi ortodox mi se pare ca intrece firescul si ca nu mai poate fi oprita 🙂 .

Advertisements

One Comment on “Proba la cui”

  1. teo says:

    Mă întreb dacă mai e valabilă şi reciproca faptului că ucrainienii din Maramureş vorbesc româna. Ţin minte că în urmă cu vreo treizeci de ani am avut foarte mulţi vecini proaspăt veniţi din Maramureş. Români, ca să nu existe vreun dubiu. Toţi adulţii o dădeau deseori pe “ruseşte” şi li se părea foarte firesc să îmbine cele două limbi. Chiar şi copii o rupeau binişor. Din păcate, printre cei rămaşi pe aici, cea de-a doua limbă s-a pierdut pe parcurs.

    Cât despre Oaş/Maramureş, cred că faza asta cu încurcatul regiunilor e un sport naţional pe la români. Am auzit şi destui ardeleni care să îi facă olteni pe cei din Argeş sau Prahova.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s