Africa Asia calatorie China demografie dincolo de stiri economie explorer finante funny GUEST POST Jihad? mass-media politia sunetelor Romania tehnologie transport www

Timisoara e noua campioana a Romaniei (la rugby)


Scriu povestioara asta pentru ca rugby-ul nu prea se bucura de popularitate, iar stirile vor fi zgircite si modeste. Inteleg ca la Timisoara e chiar o veste mare pentru ca a cistigat campionatul de rugby dupa decenii intregi. Cum a fost meciul pentru un nespecialist? (nu ma indoiesc ca meseriasii pot sa povesteasca destule despre chestii de care s-au prins doar ei).

Pai, in primul rind, as remarca faptul ca Timisoara a parut de la inceput ca “isi doreste victoria mai mult”. S-a vazut inclusiv la detalii de genul organizarea galeriei. Acuma sa nu intelegeti ca Baia Mare (cealalta finalista) a venit pina la Bucuresti ca sa piarda. Ideea e ca timisorenii au pus mai multi bani in joc, deplasarea, si mai mult suflet. Sa nu uit, campioana a fost desemnata in finala “Superligii nationale de rugby” (CEC Bank, ca tot au pus niste firfirei asa ca merita).

Deci sistemul competitional se bazeaza pe un numar mic de echipe, ca sa concentreze valoarea, cu cit mai multe jocuri intre ele. Ce rost are sa joace o echipa bunicica cu niste adversari pe care ii executa cu 100-0? Doar isi pierde vremea. Avind in vedere ca in Romania nu sunt bani pentru sportul asta nu mi se pare o idee rea cu sezonul regular si apoi meciurile de clasament. Singurele exemple asemanatoare care-mi vin in minte sunt campionatele sportive din USA (cu play-in si play-out) sau cel de fotbal, cred ca mai e si acum la fel, din Elvetia. Numar mic de echipe bune si e pacat sa le risipesti energia in meciuri de 2 lei.

Partea buna de la finala superligii de rugby e ca publicul a fost civilizat. Fara injuraturi si destul de numeros (cred ca vreo 3-4 mii, nu-i putin la rugby).

Galeria Timisoarei a fost mai organizata (vreo 300-400 de persoane) insa mai apropiata de spiritul fotbalului. De remarcat insa ca s-au deplasat atitia oameni pina la Bucuresti. Habar nu am cit se face dar cred ca vreo 7-8 ore cu vreo masina sau un autocar. E un efort. Cei in galben.

Baia Mare cu sustinatori mai putini, vreo 200, insa parca mai cunoscatori. Va dati seama ca nu au fost nici ei superactivi dupa un drum de 10-12 ore. Cei in rosu, spectatorii, in albastru echipa.

Repet faptul ca povestioara asta e a unui spectator. Prima repriza Timisoara-Baia Mare: 3-0, 3-3, 3-6. Baia Mare a egalat prin dropgol si restul au fost lovituri de pedeapsa. Timisoara a ratat cred ca vreo doua lovituri. Echipele s-au fugarit intre liniile de 20 de m pentru ca mie nu mi s-a parut nimic deosebit. Batea si soarele asa ca poate n-am vazut bine.

In repriza a doua Timisoara reuseste un atac interesant (eram la peluza opusa asa ca nu am multe amanunte). Oricum, eseul a plutit in aer vreo 10 minute cit a durat fixarea inceputa de prin minutul 50. Adica 40+10. Esec. Singura faza mai deosebita pentru mine.

In rest, Timisoara a egala si a preluat conducerea din lovituri de pedeapsa (6-6, 9-6) si in ultimul minut a reusit o incercare transformata asa ca s-a incheiat 16-6. Mie mi s-a parut un meci modest pentru o finala.

SA NU UIT: pe 10 noiembrie Romania joaca, la Bucuresti, cu Japonia. O echipa interesantuta.

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s